Educația femeii – Axa Transgenerațională – Articol scris de Adela Szentes – psiholog in cadrul Asociației ANAIS, București

Despre educarea femeii putem vorbi încă de la începuturile copilăriei și adolescenţei. Rolul care îl are social fetița în momentul conștientizării de sine este unul major în dezvoltarea ei ca viitor adult.
La educarea copilului stă un întreg ansamblu familial socio-cultural, transgenerațional al întregului sistem.
Suntem obișnuiți să creștem copilul fără a fi atenți la adevăratele nevoile contextuale, de dezvoltare emoțională corectă a lui.
Curiozitățile adecvate vârstei, începând cu primii ani, în care copilul nu prea înțelege de unde a venit și cam cum a ajuns, fac parte din educația sexuală timpurie pe care orice părinte ar trebui să și-o asume într-un mod adecvat vârstei copilului.
Educația sexuală este un cuvânt destul de “ terifiant” pentru foarte multi părinți, pentru aceasta vreau sa le amintesc ca sunt cărți special concepute pentru nevoile copiilor.

În cele ce urmează, pornim la drum pe axa transgenerațională a educației femeii, pentru că partea feminină este cea “responsabilă” de aducerea pe lume a unui copil.
Încă de mici am învață sau nu lucruri legate de propria noastră raportare la feminitate.
Voi explica aici ce însemna aceasta axa transgenerațională, adică tot ceea ce ţine de istoricul nostru familial, moștenirile emoționale, psihice, verbale, credințele pe care le avem vin de foarte multe ori la pachet, manisfestându-se ca paternuri, tipare de personalitate.

Această axă este în ordine cronologică, Eu – Mamă – Bunică – Străbunică. Informațiile care ne sunt transmise pe această cale poartă o amprentă asupra educației noastre timpurie.
În foarte multe familii este necesar de subliniat ca femeia a preluat credințele bine înrădăcinate pe care aceasta le cunoaște de la mama sau bunica. Cunoștințele legate de propria feminitate și ce implică aceasta, sunt transmise de către mamă și bunică, şcoală, societate, alte repere (de multe ori nu foarte sănătoase). Dacă în familie nu se vorbește despre sexualitate, despre ce înseamnă identitatea femeii și ce implicații are aceasta, fata, adolescenta va avea repere distorsionate. De multe ori fetiței îi trebuie explicat de mică în ce consta propria sexualitate, menstruația, apariția ei, normalitatea apariției, și să nu excludem vulnerabilitatea emoțională prin care va trece o dată cu acest proces biochimic existent în corp.

În dezvoltarea relaţiilor interumane apare vârsta la care întrebarile despre relaţii, iubire sunt bine de lămurit înca din mediul familial. Este necesar de luat în considerare că prietenia, afecţiunea, iubirea sunt primii pasi în relaţiile intime și sunt, de obicei transmise, văzute, auzite, trăite şi simţite mai întâi în famile, iar mai apoi căutate inconştient în relaţiile din exterior. Dacă copilul are valori bine înrădăcinate transmise de către familie atunci îi va fi cu uşurinţă să aleagă relaţii sănătoase emoţional.

Fiecare persoană are propria sexualitate, noţiunea dată fiind înţeleasă / percepută prin prisma moştenirii genetice, a educaţiei primite, dar şi a experienţelor trăite, de multe ori de către cei care transmit aceasta educaţie copilului. Observăm de multe ori tipare repetitive în viaţa familiilor, a credinţelor legate de iubire, încredre, dragoste, sexualitate, întelegere, familie, acest tipar de multe ori repetându-se şi ducând la informaţii eronate şi nesănătoase emoţional.

Relaţia interumana  care cuprinde un ansamblu  de emoţii, dorinţe, instincte care duc la un moment dat, atunci când persoana este pregătită, la practicile de natură intimă, care sunt fireşti atâta timp cât persoana cunoaşte implicaţiile.  Adolescentele ar trebui educate, învățate să îşi asume faptul că intrarea într-o relaţie se face având anumite emoţii şi doar atunci când sunt pregătite. Informarea minim necesară că după instalarea menstruație și începerea vieții sexuale ea poate rămâne însărcinată, riscul acesta ar scădea o dată cu informațiile date de către părinte.

Este foarte important de înțeles faptul că dezvoltarea psihoemoțională pe axa feminității are loc în timp și în etape aferente vârstei. Fiecare etapa de maturizare implica anumite informaţii care sunt necesare persoanei să le cunoască, altfel se trece la o maturizare prea timpurie a dezvoltării sexuale.

Inocenţa şi vârsta copilăriei trebuie respectate şi nu sexualizate prin lipsa de discernământ a părintelui. O bună informare nu înseamna dezvăluirea începerii vieţii sexuale şi nici atât încurajarea la vârste nespecifice dezvoltării biologice adecvate.
De foarte multe ori se inversează sau se mixează etapele normale prin care orice femeie ar trebui să le parcurgă într-un mod sănătos și integrat. In cazul mamelor adolescente ele trec pe lângă anumite etape extrem de importante în evoluția lor. Sunt puse în rol de mama/ femeie la o vârstă de 13/14ani când practic, este vârsta adecvată adolescenţei. Impactul puternic și traumatizant pe care îl are asupra lor constituie apoi dezechilibrul emoțional prin care acestea trec.

Ordinea fireasca a dezvoltării psihoemotionale constă în a trece treptat la rolurile identitare de la Fetiță la Femeie. Copil, fetiță, puberă, adolescentă, tânără, femeie, mamă.
Omiterea unei etape aferente vârstei are repercursiuni profunde în viitor. Dezvoltarea emoţională a viitoarei mămici de multe ori are loc cu dezvoltarea şi creşterea noului născut, aceste aspecte nu sunt de dorit, pentru că la vârsta foarte fragedă de 13-16 ani dezvoltarea personalităţii înca este lacunară. Încrederea în sine, în temele delicate precum relaţiile, dragostea, sexualitatea vor fi puse mult timp sub semnul întrebării de către o adolescentă care a trecut printr-un asemenea eveniment marcant al sufletului. Reabilitarea şi integrarea socială a unei adolescente care tocmai a trecut prin asemenea evenimente marcante psihic ale vieţii se face doar în timp, având nevoie de multă blândeţe, înţelegere, acceptare, integrare, asumare, atât a ei însăşi cât şi a întregului sistem social familial din care face parte.

Creşterea, comunicarea, dezvoltarea pe parcursul vieţii o vor ajuta pe adolecentă de azi să fie, să îşi educe, viitoarea generaţie într-un proces mai sănătos identitar.

În acest deziderat participă activ întreaga familie, şcoală, societate pentru a duce la bun sfârşit misiunea transgeneratională sănătoasă care şi-a asumat-o inconştient-conştient legată de familie.