În cadrul atelierelor coordonate de organizația noastră cu tinerele mele, dar și în cadrul interviurilor realizate, am avut surprinderea să descoperim că tinerii părinții (fie ei mama sau tata) nu își cunosc drepturile legale pe care le au asupra copilului lor și ce instanțe apar acolo unde ambii părinți sunt minori.
În cadrul proiectului nostru The BOND, am avut ocazia să cercetăm aceste detalii și ceea ce am aflat veți descoperi în rândurile ce urmează:
Conform Codulii Civil din România, părintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are numai drepturi și îndatoriri părintești cu privire la persoana copilului[1]. Drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui legal, stabilit de instant, de regulă, fie în persoana tatălui copilului, dacă acesta este adult, fie în persoana părinților mamei copilului, dacă ambii părinții sunt minori sau tatăl este declar absent.
În cazul în care părintele minor nu a împlinit vârsta de 14 ani, acesta nu are drepturi și îndatoriri nici cu privire la persoana copilului său, nici cu privire la bunurile acestuia, deci nu este titular al drepturilor părintești. Copilul părintelui care nu a împlinit 14 ani urmează să beneficieze de protecție (dacă aceasta nu poate fi acordată nici de celălalt părinte) prin numirea unui tutore sau prin luarea unei alte măsuri de protecție fie în persoana părinților mamei minore, fie prin numirea unei autorități tutelare acordate de stat.
[1] Legea Nr 287/2009 – Noul Cod Civil, Art. Nr. 490
Comentarii recente